ADOLF HITLER ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
În anul 1928, partidul nazist nu însemna încă nimic, dar izbucnirea marii crize economice a slăbit încrederea populaţiei în partidele germane tradiţionale. Naziştii s-au întărit foarte repede, iar în ianuarie 1933, Adolf Hitler (44 ani) reușește să devină cancelar al Germaniei.
Imediat ajuns la putere, Hitler a instituit o dictatură prin folosirea aparatului guvernamental pentru anihilarea oricărei opoziţii. Nu trebuie să ne gândim la acest lucru ca la o degradare treptată a libertăţilor civile şi a drepturilor acuzaţilor în procesele civile. Nu, aceasta s-a realizat rapid, iar naziştii nu erau adepții proceselor. Mulţi adversari politici au fost bătuţi şi chiar omorâţi. Totuşi, în perioada dinaintea razboiului, Hitler a beneficiat de sprijinul sincer al majorităţii germanilor, deoarece acesta a reuşit să reducă rata şomajului şi să genereze un avânt economic.
Apoi, Adolf Hitler a condus Germania pe drumul cuceririlor, care aveau să culmineze cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Primele teritorii le-a obţinut fără să declanşeze un război propriu-zis. Anglia şi Franţa, erau preocupate de propriile probleme economice, dar își doreau cu disperare pacea, aşa că nu au intervenit când Hitler a încălcat Tratatul de la Versailles, reconstruind armata germană, nici macăr atunci când trupele lui au ocupat şi au fortificat Renania (martie 1936), și nici atunci când a anexat cu forţa Austria (martie 1938). Cele două ţări au acceptat chiar ocuparea zonei sudete (septembrie 1938), regiunea de frontieră, bine fortificată, a Cehoslovaciei.
Un acord internaţional, care mai este cunoscut sub numele de „Pactul de la Munchen”, prin care Franţa şi Marea Britanie sperau să cumpere „pacea vremurilor noastre", a lăsat Cehoslovacia fără apărare, restul acestei ţări fiind preluat de Germania peste câteva luni. În fiecare etapă, Hitler a îmbinat în mod inteligent argumentele care îi justificau acţiunile cu ameninţarea că dacă nu îi erau îndeplinite dorinţele va recurge la război şi astfel, democraţiile occidentale au cedat.
Anglia şi Franţa erau, totuşi, hotărâte să apere Polonia, următoarea ţintă a lui Germaniei. Mai întâi Hitler s-a protejat, semnând, în august 1939, un pact de „neagresiune" cu Stalin (de fapt, aceasta s-a dovedit o alianţă, prin care cei doi dictatori s-au înţeles cum să împartă Polonia între ei). După nouă zile, Germania atacă Polonia, iar şaisprezece zile mai târziu, Uniunea Sovietică invadează teritoriile poloneze. Deşi Anglia şi Franţa declară război Germaniei lui Hitler, Polonia este înfrântă rapid.
Anul culminant pentru Adolf Hitler a fost anul 1940. În aprilie, armatele lui au pus stăpânire pe Danemarca şi Norvegia. În mai, au cucerit Belgia, Olanda şi Luxemburgul. În iunie, Franţa capitulează. Însă, spre sfârşitul anului, Anglia reuşește să reziste lungii serii de atacuri ale forţelor aeriene germane (celebra „Bătălie a Angliei"), iar astfel Hitler nu ajunge niciodată să invadeze Anglia.
În luna aprilie a anului 1941, armatele lui Hitler au cucerit Grecia şi Iugoslavia. În luna iunie a aceluiași an, Hitler a încălcat pactul de „neagresiune” cu ruşii şi i-a atacat şi pe ei. Armatele lui au cucerit porţiuni foarte mari de teritoriu, însă nu au fost capabile să înfrângă opoziţia ruşilor înainte de venirea iernii. Deşi se afla deja în război cu Anglia şi Rusia, Hitler declara război şi Statelor Unite, în decembrie 1941, la câteva zile distantă de atacul japonezilor asupra bazei navale americane de la Pearl Harbor.
La mijlocul anului 1942, Germania ocupa o porţiune a Europei mai mare decât controlase vreodată o naţiune; în plus, deținea și o mare parte din nordul Africii. Momentul de cotitură al războiului s-a înregistrat în a doua jumătate a aceluiași an, când Germania a pierdut bătăliile de la El Alamein, din Egipt, şi de la Stalingrad, din Rusia. După aceste înfrângeri, situaţia militară a Germaniei a început să se degradeze. Dar, deşi înfrângerea Germaniei era inevitabilă, Hitler s-a menţinut ferm pe poziţie. În ciuda pierderilor mari, Germania a continuat să lupte timp de încă doi ani după evenimentul de la Stalingrad. Sfârşitul amar pentru germani a venit în primăvara anului 1945. Hitler se sinucide în Berlin, pe 30 aprilie. Şapte zile mai târziu, Germania avea să capituleze.
În perioada în care a fost cancelarul Germaniei, Hitler a dus o politică de genocid fară precedent în istorie. A fost un rasist fanatic, activat de cele mai violente resentimente împotriva evreilor. Scopul lui, care nu lăsa loc de interpretări, declarat public era exterminarea tuturor evreilor. Naziştii au construit uriaşe lagăre de concentrare, prevăzute cu imense camere de gazare, special în acest scop. Din toate teritoriile aflate sub ocupaţie germană, au fost luați pe sus și îmbarcați în vagoane pentru vite, bărbaţi nevinovaţi, femei şi copii, pentru a fi omorâţi în acele camere de gazare. În câţiva ani, numărul evreilor care aveau să moară în acest fel se apropiase de şase milioane.
Totuși, evreii nu au fost singurele victime ale lui Hitler. În timpul regimului său au fost omorâți enorm de mulţi ruşi şi ţigani, consideraţi fie de rasă inferioară, fie inamici ai Germaniei. Niciodată nu ar trebui să ne închipuim că aceste crime, făcute cu multă cruzime au constituit acte spontane, comise în focul şi emoţiile bătăliei, războiului.
Lagărele morţii erau organizate cu atenție, ca o mare întreprindere industrială. Se ţineau socoteli, se lucra pe porțiuni, iar trupurile neînsuflețite se examinau pentru a nu e pierde lucruri preţioase, cum ar fi dinţii de aur sau verighetele. Cadavrele multor victime se foloseau la fabricarea săpunului. Programul lui Adolf Hitler era respectat cu atâta stricteţe, încât chiar şi spre finalul războiului, când Germania se afla în criză de combustibil, căruţele nu se opreau să străbată lagărele în misiunea lor oribilă, dar inutilă din punct de vedere militar.
Hitler va rămâne foarte cunoscut pentru că întreaga poveste a vieţii lui este bizară şi în același timp interesantă. Faptul că un străin (Hitler s-a născut în Austria, nu în Germania) fară experienţă în politică, fară bani şi legături politice a reușit, în mai puţin de 14 ani, să devină liderul unei importante forte a lumii, este de-a dreptul uimitor. Talentul lui de orator era extraordinar, iar astăzi e considerat de mulți ca fiind unul din cei mai mari oratori din istorie. Judecând după capacitatea lui de a pune masele în mişcare, e posibil ca Hitler să fi fost cel mai eficient orator.
Nici o altă personalitate nu a exercitat o influenţă mai mare asupra generaţiei sale decât Adolf Hitler. Pe lângă zecile de milioane de oameni care și-au încheiat viața în războiul pornit de el sau în lagărele naziste de exterminare, au mai fost milioane de oameni care au rămas fără case, sau ale căror vieţi au luat o întorsătură ca urmare a luptelor.
Astfel, după ce a avut un început culminant ca și conducător al Germaniei, Adolf Hitler, a ajuns să fie un adevărat „personaj” în istoria omenirii, cunoscut mai mult pentru cruzimea și faptele sale groaznice împotriva celora care, în opinia lui, îi erau inferiori.
