ADOLF HITLER ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

După izbucnirea Primului Război Mondial, Adolf Hitler s-a înrolat ca voluntar în armata germană.
Hitler a fost repartizat pe frontul de vest, în Franța și Belgia, în regimentul bavarez „Reserve”, în calitate de furier al regimentului. A fost prezent la un număr mare de bătălii destul de importante, între care: prima bătălie de la Ypres, Bătălia de pe Somme, Bătălia de la Arras și Bătălia de la Passchendaele. Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A primit „Crucea de Fier” de clasa a doua în 1914 și „Crucea de Fier” de clasa întâi pe 4 august 1918 - o decorație acordată foarte rar pentru un militar cu gradul de caporal. Pe 18 mai 1918, el a primit „Insigna răniților” (Verwundetenabzeichen). Întrucât comandanții regimentului au considerat că nu avea abilitățile de conducere necesare, Hitler nu a fost promovat la rangul de „Unteroffizier” („subofițer”) niciodată.
Sarcinile lui Adolf Hitler la sediul central al regimentului nu solicitau chiar atât de mult efort, ba chiar avea și timp liber, pentru desen și pictură, acestea fiind pasiunile sale încă din copilărie. A avut contribuții grafice, de ilustrator, pentru o gazetă militară. În octombrie, anul 1916, în timpul bătăliei de pe Somme, Hitler a fost rănit în coapsa stângă. El a petrecut două luni în spitalul din Beelitz și s-a reîntors pe front pe 5 martie 1917. Pe 15 octombrie 1918, a fost orbit temporar de un atac cu gaz muștar și a fost spitalizat în Pasewalk. În timp ce se afla aici, Hitler a aflat despre înfrângerea Germaniei, care a fost ca un șoc pentru el, dar și pentru majoritatea oamenilor.
Hitler a descris războiul drept „cea mai mare experință a sa” și a fost lăudat de ofițerii săi pentru actele sale de vitejie.
Amarul înfrângerii în război a început să-i modeleze ideologia lui, transformându-l încet, încet în ceea ce avea să devină. Ca și alți naționaliști germani, el credea în Dolchstoßlegende (mitul cuțitului înfipt în spate), care susținea că armata germană „neînvinsă în câmpul de luptă", a fost „înjunghiată în spate” de marxiști și civili, mai târziu numiți „criminalii din noiembrie” (Novemberverbrecher).
Tratatul de la Versailles stipula că Germania avea să renunțe la mai multe din teritoriile sale și să elibereze Renania de sub ocupația trupelor sale. Tratatul avea la baza sancțiuni economice și a perceput reparații grele de război pentru țară. Mulți germani au considerat tratatul ca fiind o umilință, în special articolul 231, care declara că Germania fusese responsabilă pentru război. Tratatul de la Versailles și condițiile economice, sociale și politice din Germania de după război au fost exploatate mai târziu de Hitler cu scop politic.
După război, Hitler și-a schițat în minte ceea ce urma să devină național-socialismul. O gândire bazată pe un antisemitism distrugător și o concepție rasistă despre societate și a valorilor ei (Volksgemeinschaft - „comunitatea etnică”).
În 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, mulțumită acesteia, avea să intre în contact cu o formațiune politică radicală, obscură, numită Partidul Muncitoresc German (Deutsche Arbeiterpartei, abreviat DAP). Partidul era, în ciuda numelui, de extremă dreaptă, ultranaționalist, antisemit și anticapitalist. Hitler s-a înregimentat politic, și după câteva zile avea să devină membru al comitetului executiv. Energia și talentul oratoric l-au impus imediat, încât Hitler, alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie, anul 1922. A fost decisă totodată și adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, abreviat NSDAP), mai era numit și „partidul nazist”. Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Adolf Hitler.
Între 8-9 noiembrie 1923, acesta a încercat, sprijinit de o grupă de susținători, să ajungă la conducerea Germaniei printr-o lovitură de stat. Această tentativă eșuată a rămas in istorie sub numele de "Puciul de la berărie", datorită faptului că principalii complotiști au pus la cale planul în berăria Bürgerbräukeller din München. Puciul (eșuat) a fost inspirat de „Marșul asupra Romei”, reușit de Benito Mussolini în Italia (octombrie 1922). Arestat (împreună cu complicii) la 11 noiembrie 1923, Hitler a fost judecat pentru trădare și a fost condamnat la cinci ani de detențiune, dintre care a executat însă, numai nouă luni în închisoarea din Landsberg am Lech, Bavaria. Aici a scris celebra sa carte "Mein Kampf".
Hitler a admirat de mult timp Germania și, în timpul Primului Război Mondial, a devenit un naționalist german. Cetățenia germană a obținut-o însă abia în anul 1932. A fost lăudat pentru vitejie pe front de către comandantul său. Capitularea Germaniei în noiembrie 1918 a reprezentat pentru Hitler, și nu numai, un șoc. Asemenea multor naționaliști, Hitler a crezut ferm în Dolchstoßlegende, care, în esență, spunea că acea capitulare ar fi fost opera forțelor politice de stânga, de orientare marxistă.